UN VIS
PROF. NICOLAE FEIER
Un vis rătăcit printre stele de mai,
Pe câmp, păpădii ţesute-n covoare
Sub boare de vânt şi raze de soare,
Tu, vis rătăcit, aş vrea să-mi mai stai
Prin brazde de flori căzute sub coasă.
Îl văd iar pe tata prea des obosit
Păşind iar prin fânul ce-i proaspăt cosit
Când mama la umbră ne-mbie la masă
O roşie şi brânză topită la soare
Şi-un codru de pâine uscată-n desagi
Şi-o rugă-n genunchi din buzele dragi
Se-nalţă spre cer când rugii-n răzoare
Miros a tămâie şi-a smirnă pe-altarul
Naturii ne-atinsă de-a lumii plăceri.
Îl simt iar pe tata ce nu-i nicăieri
Cum bate la clăi în pământ iarăşi parul
Mai văd peste timp cum în formă de cruce
Aşează-n sfinţenie clăi snopii de grâu
Legaţi cum se leagă feciorii la brâu,
Văd caru-ncărcat cum în arie îi duce
Şi-i treieră-n colb şi-i vântură-n vânt
Să-i facă prescură-n duminici, s-o pună
Pe-altarul de Jertfa cea Sfântă şi Bună
Să cânte la strană iar viersul cel sfânt
Spre Maica cea Sfântă şi-un Fiu Răstignit
El, Bobul de grâu ce cade-n pământul
Cel bun şi arat de Tatăl Preasfântul
Să-nvie de Paşte de mână cu cei ce-au murit.
O văd iar pe mama cu pruncii la sân
Cum Cruce ne face pe piept şi pe frunte,
Pe tâna şi moşul cu plete cărunte
Cu furca-notând printre brazde de fân
Toţi frunze în toamna ce-aprinde-n lumină
Toţi codrii-n culori diafane şi pale
Brânduşe scăpate de brumă în mâinile Tale
Părinte, primeşte-i în rai la Marea Ta Cină!
Rubrică îngrijită de prof. Mirela Rus